„Limitări și libertăți” Atelier de dans-terapie

Relația dintre limite/ limitări și libertate/ libertăți este una suficient de complexă pentru a merita o explorare amănunțită. Așa cum existența unor reguli este cea care face posibilă existența oricărui joc, tot astfel existența unor limite face posibilă trăirea stării de libertate. Cel mai adesea, ca adulți ne simțim liberi atunci când ne stabilim singuri propriile reguli/ limite, nu când ele ne sunt impuse din exterior. Dar în felul cum ne trăim viața de obicei trebuie să ținem cont de amândouă: atât de ceea ce vine din sinea noastră (ca nevoi, aspirații, posibilități de realizare), cât și de ceea ce vine din partea mediului.

Pentru fiecare dintre noi libertatea poate să însemne altceva, iar o bună cunoaștere de sine ne permite să evaluăm până unde ne putem „întinde” și unde e bine „să ne punem hotare” – în înțelesul folosit de Constantin Noica atunci când sublinia: „căci a pune hotare, în înțelesul de `a hotărî`, nu privește doar loturile de pământ”.

Sigur că nu despre loturile de pământ va fi vorba în acest atelier, ci despre „hotarele” pe care fiecare dintre noi și le pune (în viață, în interacțiunea cu alții) sau despre „hotarele” care ne sunt impuse. Și unele și celelalte pot să fie benefice – caz în care ajută creșterea noastră, dezvoltarea autonomiei, dobândirea multor libertăți interioare sau exterioare. Totodată, și unele și celelalte pot să fie constrângătoare – caz în care ne determină să ne (auto-)limităm, să ne simțim captivi în propria noastră viață sau în diverse situații, să nu ne împlinim potențialul de a evolua.

Vom explora prin mișcare și dans mai multe aspecte, cum ar fi: ce anume înseamnă starea de libertate pentru noi? Cât de mult ne motivează în viață dorința de libertate? Ce ne face să ne simțim liberi (atât în relație cu sine, cât și în relație cu ceilalți), dar constrânși? Cum gestionăm constrângerile exterioare? Ne putem oare menține o stare de libertate interioară în pofida unor constrângeri exterioare – și ce ne ajută în acest sens? Ce convingere auto-limitativă ne creează dificultăți în prezent și cum am putea să o neutralizăm? Unde anume în corp simțim că ne mișcăm mai liberi, unde anume simțim că mișcările noastre sunt mai restricționate? ș.a.m.d.

Cum se lucrează în dans-terapie?

Psihoterapia prin dans și mișcare se centrează pe experiența de a simți mișcarea (drept formă fundamentală de a fi în lume) și pe a găsi o semnificație a anumitor mișcări, sau un sentiment corespunzător acestora. Dansul și mișcarea sunt instrumente pentru a lucra cu sine – și a explora diverse teme, în cazul de față starea de libertate și legătura acesteia cu limitările/ limitele.

Dansul are oricum o componentă vitalizantă/ relaxantă/ binefăcătoare – dar în dans-terapie activitățile propuse (individuale sau cu partener) vor problematiza diverse aspecte și vor fi alternate cu discuții despre ce am experimentat în mișcare.

Dans-terapia nu presupune a învăța o anumită coregrafie, nici nu necesită abilități corporale deosebite. Este necesară doar dorința de a lucra cu sufletul și cu corpul în mișcare – cel mai adesea, fiind vorba despre mișcare improvizată, așa cum simte persoana în momentul respectiv.

Fiecare explorează în funcție de specificul propriei corporalități – dacă sunteți o persoană atletică, vă puteți provoca mai mult corporal, iar dacă nu prea faceți mișcare sau chiar aveți anumite afecțiuni fizice, vă veți mișca așa cum vă permite starea dvs. Important este ca fiecare să își respecte propriile limite / limitări.

Cine sunt eu?

Alexandra Cucu, psihoterapeut centrat pe persoană (2012), cu o formare secundară în psihoterapie prin dans și mișcare (2016), terapeut craniosacral (2019) și profesor de Yoga (2016). Mișcătoare – cu sufletul și cu corpul, cu vorbele și cu tăcerile.

Datele atelierului

Vă invit duminică, 17 septembrie 2023, între orele 14:15-17:15, în primitoarea sală de la Sambodhi Studio, din strada Popa Rusu 16A.

Grupul este limitat la maximum 12 persoane, tariful este de 220 lei/ persoană.

Să ne vedem cu bine la dans!